miercuri, 31 martie 2010

O zi splendida!

In general sunt singura, am cateva prietene cu care ma vad ocazional cand avem timp dar cand ele sunt ocupate simt ca soarele imi tine companie. Asa si azi, o zi de sambata cu cer senin si un soare care parca imi zambeste de fiecare data cand ma uit la el. Urasc zilele cu nori, cu atat mai mult cele in care ploua.
Parca de mult nu a mai fost o vara asa frumoasa, evident ca tocmai vara asta nu imi pot lua concediu, cei de la revista au dat cativa editori afara si trebuie sa muncesc pentru 2 persoane. Eliza e in concediu, parca ii simt lipsa, este singura care ma incurajeaza de fiecare data cand imi aduc aminte ca am 27 de ani, fara sot, fara copil, doar cu un job perfect.
Cand eram copil visam sa intru la medicina, vroiam sa fiu medic pediatru pentru ca iubesc prea mult fiintele acelea mici care zumzaie ca niste albine la inceput de mai. Nu am dat la medicina, am dat la jurnalism, asa am ajuns sa lucrez pe un post de publicist. Parintii mei stau la 120 km departare, merg acasa doar de sarbatori dar nu duc dorul acelei case vechi din care am vrut sa scap din tot sufletul, de pe timpul celui de al doilea razboi mondial, a ramas impregnat un miros greu de praf de pusca.
Astazi am decis sa intru in fiecare magazin, nu pentru ca as vrea sa cumpar ceva dar statul singura in casa ma intristeaza. Ma aflu pe o banca intr-un parc, sunt eu, soarele si orasul asta aglomerat care parca nu doarme niciodata dar este la fel de singur ca si mine, nici el nu pare vesel decat cand e soare.

Ramas bun!

Esti doar un copil! Doar pentru ca esti inteligent, nu inseamna ca esti matur. Cu totii incercam sa te trezim la realitate, daca nici cineva care te-a iubit mai mult decat propria fiinta nu a reusit, inseamna ca nu vrei sau nu realizezi ca trebuie sa te schimbi. Daca erai prost, as fi spus ca esti un caz pierdut dar esti doar increzut, mincinos si prefacut, toate astea se pot schimba doar daca vrei. Daca prin minciuni ai reusit sa castigi ceva de cateva ori, nu inseamna ca vrei reusi tot timpul.
Da! A fost frumos sa fiu un copil ca tine, sa ne alergam ca soarecele si pisica dar niciodata nu ai realizat ca eu am fost pisica. Am facut tot ce am putut dar nu vrei sau nu intelegi si imi pare rau, pentru ca va mai dura ceva timp pana vei gasi o femeie care sa se dedice atat de mult unei persoane pentru care orgoliul este mai important decat sanatatea. Inca sper ca poate ma supraestimez si de fapt cineva, nu neaparat femeie, va reusi mai curand de cat ma astept.
De ce nu vrei sa accepti ca ma cauti in orice femeie si ca daca cele pe care le intalnesti au un singur lucru in comun cu mine, nu inseamna ca se pot ridica la nivelul meu. Ti-e frica sa arati si sa faci ceea ce simti, intr-o zi vei vedea ca nu se pot intampla decat lucruri minunate daca te lasi dus de val.
Tot timpul am facut ca mine si ti-am lasat impresia ca este ca tine dar am pierdut la ultima carte. Consider ca a fost un esec pentru mine, doar datorita finalului dar nu regret nimic.
Intr-o zi vei intelege, poate nu am dreptate in totalitate dar tot am habar despre ce vorbesc. Te cunosc cel mai bine dar tu nu stii nimic despre femeia din mine, nu stii ce este in spatele lucrurilor pe care le poate vedea oricine desi ai avut N ocazii, trebuia doar sa deschizi ochii si sa pasesti in fata zidului pe care l-ai lasat sa ne desparta.
Mi-ai zis ca vrei sa te vad fericit dar nu ai avut curaj sa imi arati, noroc ca am simtit. Eu ti-am aratat ca sunt fericita dar acum nu mai am ce sa iti arat.

Pentru a 15-a oara...de ce???

Parca imi rasuna in minte vorbele mamei: "Fii pregatita sa fii parasita in orice minut, pentru ca asta este viata unei femei!". Oare stie cineva cat de des i se intampla acest lucru unei femei independente? Poate aveti idee, dar cu siguranta nu stiti mai bine ca mine.
Barbatii se simt coplesiti de femeile independente. Nu! Nu insinuez ca vor ca femeia de langa ei sa fie proasta, ci inteligenta de ajuns incat sa stie ca la ora 20 cina trebuie sa fie gata, la 21:30 copilasii sa fie in pat, evident cu temele facute si sa aduca in casa cam 1/4 din salariul barbatului. De ce? Ca sa va poata da in cap ca nu sunteti in stare sa aduceti mai multi bani, de aceea saracutul de el trebuie sa munceasca atat de mult si mai ales sa plece in "delegatii". Orice repros facut de un barbat femeii de langa el este modul lui de a isi recunoaste minciunile, slabiciunile si regretele.
Sunt de ajuns de lucida incat sa recunosc totusi ca desi barbatii nu te pot ajuta cu nimic mai mult decat conceperea unui copil...da am nevoie de ei, cateodata, chiar daca nu reusesc sa ii tin langa mine pentru mult timp, reusesc sa termin o sticla de gin in 2 ore dupa sunetul usii trantindu-se in urma lor.
Ce fel de barbat ii reproseaza femeii ca sta prea mult la birou si prea putin acasa? Poate daca ai avea si tu un job ai invata sa te bucuri de momentele cand suntem amandoi acasa, dupa o zi lunga si stresanta la birou, dorind cu ardoare sa ne relaxam.
Gata! Sticla s-a terminat, iar eu nu sunt in stare sa leg doua cuvinte. Barbatii vin si pleaca, la fel ca banii, dar mahmureala ramane.